(Taraxacum officinale)
Este o plantă comună, aparținând familiei Asteraceae, adesea întâlnită pe câmpii, pășuni, grădini și alte spații verzi. Păpădia crește cu ușurință în zonele umede din Europa, Asia și America de Nord și se poate adapta la multe tipuri de climă și de sol. În mod tradițional, această plantă este considerată depurativă, ușor laxativă și poate fi utilizată în tratamentul eczemelor și a altor afecțiuni ale pielii, gutei și tulburărilor reumatice.
Este o specie de interes apicol, deoarece floarea oferă o cantitate bună de nectar și polen. Datorită ingredientelor sale active, păpădia deține diverse proprietăți medicinale. Rădăcina are acțiune coleretică și colagogă, în timp ce frunzele au acțiune colagogă și diuretică.
Compoziție
Rădăcini: lactone sesquiterpene numite și taraxacine, alcooli triterpenici și fitosteroli, acizi cafeici p-hidroxifenilacetici și potasiu, cu un conținut variabil de inulină (toamna rădăcina uscată conține peste 40% și în primăvară, aproximativ 2%).
Frunze: lactone sesquiterpene, glicozide, triterpene, fitosteroli, acid p-hidroxifenilacetic, flavonoide, acizi grași și săruri minerale, în special potasiu (mai mult de 4,5% în frunza uscată).
Proprietăți
- efect diuretic prin prezența flavonoidelor si a sărurilor minerale, crescând frecvența urinară dar și cantitatea acesteia (pentru a asigura o creștere a cantității de urină, este necesar consumul adecvat de lichide pe timpul tratamentului)
- contribuie la eliminarea toxinelor având acțiune depurativă
- efect analgezic (antireumatic) si antipiretic
- acțiuni antiinflamatorii și antibacteriene
- efect coleretic și colagog
Utilizare terapeutică și tradițională
Păpădia ajută la prevenirea, ameliorarea și combaterea
- tulburărilor digestive
- problemelor hepatice
- infecțiilor urinare
- dureri reumatice
- calculi renali
- excesul în greutate și obezitatea
- afecțiuni ale pielii (acnee, eczeme)
Se recomandă utilizarea orală la adolescenți, adulți și vârstnici (nerecomandată copiilor cu vârsta sub 12 ani din cauza lipsei de date):
- Ceai: 4-10 g per cană, de 3 ori pe zi
- Tinctură: de la 4 la 10 ml, de 3 ori pe zi
- Suc stors din frunze proaspete: de la 5 la 10 ml, de 2 ori pe zi
Dacă simptomele persistă mai mult de 2 săptămâni sau dacă apare orice alt disconfort în timpul tratamentului, trebuie consultat un medic sau un specialist calificat.
În primăvară, frunzele fragede pot fi consumate în salate, iar cele ajunse la maturitate fiind mai amare, este de preferat să fie gătite. Rădăcinile uscate și măcinate pot fi consumate ca înlocuitor de cafea (o doză de 3- 5g/ până la 3 ori pe zi).
Contraindicații:
- Hipersensibilitate la substanța activă sau la plantele din familia Asteraceae (Compositae).
- Posibila obstrucție a canalelor biliare, colangită, boli hepatice, calculi biliari, ulcer peptic activ și orice alte boli biliare.
- Trebuie evitat consumul la pacienții cu insuficiență renală și/ sau diabet zaharat și/ sau insuficiență cardiacă din cauza riscurilor posibile de hiperkaliemie (hiperpotasemie).
- Utilizarea sa în timpul sarcinii și alăptării nu este recomandată din cauza lipsei de date.
Precauții de utilizare:
- Dacă apar simptome de febră, disurie, spasme sau sânge în urină în timpul utilizării, trebuie consultat un medic sau un specialist calificat.
- Rădăcina și frunzele pot produce dermatită de contact datorită prezenței lactonelor sesquiterpnice.
- Chiar dacă în general păpădia este considerată sigură pentru consum, la unele persoane poate provoca aciditate gastrică și arsuri, datorită conținutului ridicat de substanțe amare.
- Persoanele care au probleme hepatice trebuie să consulte cu un medic specialist înainte de a începe o cură cu această plantă.
- Persoanele care au retenție de lichid trebuie să se consulte medicul (pentru a vedea nivelul de potasiu) înainte de a consuma preparate care conțin păpădie
- Dacă luați medicamente (antibiotice, diuretice) trebuie să consultați medicul specialist.
- Trebuie să aibă o deosebită atenție cu probleme renale, disfuncții ale vezicii biliare sau calcul biliari, fiind necesară părerea unui specialist înainte de a consuma păpădie sau produse care au la bază păpădia.
monatur 